Birourile open space în P118/2025. Ce reguli trebuie respectate pentru securitatea la incendiu
Birourile de tip open space sunt foarte răspândite în clădirile moderne de birouri. Eliminarea pereților interiori face spațiul mai flexibil, permite o organizare mai liberă și o utilizare mai eficientă a suprafeței disponibile. Din punct de vedere al securității la incendiu însă, un spațiu foarte mare și complet deschis poate favoriza propagarea rapidă a focului și a fumului. Din acest motiv, P118/1-2025 introduce reguli clare privind suprafața maximă a zonelor de birouri open space și modul în care acestea trebuie separate de restul clădirii.
Ideea de bază este simplă: cu cât clădirea este mai sigură la incendiu, cu atât suprafața de birouri open space poate fi mai mare. P118/2025 clasifică clădirile în cinci niveluri de stabilitate la incendiu, de la nivelul I, cel mai performant, până la nivelul V. Pentru fiecare nivel este stabilită o suprafață maximă admisă pentru grupările de birouri, dar și un procent maxim din suprafața nivelului care poate fi ocupat de spații open space.
Pentru nivelul I de stabilitate la incendiu, o grupare de birouri poate avea maximum 1.000 m², iar suprafața birourilor open space nu poate depăși 75% din suprafața construită a nivelului respectiv. De exemplu, dacă un etaj are 1.000 m², maximum 750 m² pot fi amenajați ca open space. Pentru nivelul II, limita este de 600 m², iar open space-ul poate reprezenta tot maximum 75% din suprafața construită a nivelului.
La nivelul III, suprafața maximă scade la 300 m², iar open space-ul poate ocupa maximum 50% din suprafața nivelului. Pentru nivelul IV, limita este de 150 m², cu maximum 25% din suprafața nivelului, iar la nivelul V, gruparea de birouri poate avea maximum 75 m², tot cu o limită de 25% din suprafața construită a nivelului.
| Nivel de stabilitate la incendiu | Suprafață maximă grupare birouri | Open space maxim din suprafața nivelului |
|---|---|---|
| I | 1.000 m² | 75% |
| II | 600 m² | 75% |
| III | 300 m² | 50% |
| IV | 150 m² | 25% |
| V | 75 m² | 25% |
P118/2025 nu reglementează numai dimensiunea spațiilor, ci și modul în care acestea trebuie separate de spațiile adiacente. Zonele open space trebuie prevăzute cu pereți de sectorizare cu rol de limitare a propagării focului, în condițiile stabilite de normativ. Și aici există o corelare cu nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii.
Pentru nivelul I se cer pereți minimum EI/REI 120, cu uși EI₂ 60-C5S200. La nivelul II, cerința scade la EI/REI 90, cu uși EI₂ 45-C5S200. Pentru nivelul III sunt prevăzuți pereți EI/REI 60, cu uși E 30-C5Sa, iar la nivelul IV, pereți EI/REI 30, cu uși E 15-C5Sa. Pentru nivelul V, cerința este de EI/REI 15, cu uși C5. Pereții respectivi trebuie să fie realizați din materiale încadrate minimum în clasele de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0.
În interiorul unei grupări de birouri pot exista compartimentări realizate cu panouri opace sau vitrate, fixe ori mobile, precum și pereți despărțitori utilizați pentru separare funcțională sau izolare fonică. Acestea pot fi foarte utile pentru organizarea spațiului de lucru, însă nu trebuie confundate cu pereții de sectorizare rezistenți la foc ceruți de normativ. Cu alte cuvinte, un perete de sticlă dintre două echipe poate fi suficient pentru separarea funcțională a biroului, dar nu înseamnă automat că îndeplinește și cerințele de securitate la incendiu.
Un element important introdus de normativ este faptul că instalațiile de securitate la incendiu pot permite creșterea suprafețelor open space. Dacă o clădire administrativă este echipată cu instalație de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu cu acoperire totală, precum și cu sisteme de control al fumului și gazelor fierbinți pentru circulațiile comune orizontale și pentru casele de scări, suprafețele maxime prevăzute de normativ pot fi majorate cu 25%.
Astfel, într-o clădire de nivel I, suprafața maximă de 1.000 m² poate ajunge la 1.250 m². Într-o clădire de nivel II, cei 600 m² pot deveni 750 m², iar pentru nivelul III, limita de 300 m² poate ajunge la 375 m², dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în normativ.
Majorarea este și mai importantă atunci când clădirea dispune de instalație de detectare și alarmare cu acoperire totală, sisteme de control al fumului și gazelor fierbinți și, suplimentar, instalație automată de stingere tip sprinkler. În această situație, suprafețele maxime ale grupărilor de birouri pot fi majorate cu 75%. De exemplu, pentru nivelul I, limita de 1.000 m² poate ajunge la 1.750 m², pentru nivelul II limita de 600 m² poate ajunge la 1.050 m², iar pentru nivelul III cei 300 m² pot deveni 525 m².
Logica acestor prevederi este relativ simplă. Într-un birou compartimentat în multe încăperi mici, pereții pot încetini propagarea focului și a fumului. Într-un open space de sute sau chiar mii de metri pătrați, incendiul se poate dezvolta pe o suprafață mult mai mare fără să întâlnească astfel de obstacole, iar fumul se poate răspândi mult mai repede. De aceea, normativul încearcă să creeze un echilibru între libertatea arhitecturală și siguranța utilizatorilor.
În concluzie, regula esențială din P118/1-2025, art. 3.2.2.4, este ușor de reținut: nu putem proiecta birouri open space de orice dimensiune. Suprafața maximă depinde de nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii, iar în clădirile mai performante sunt permise suprafețe mai mari. În același timp, instalațiile de detectare, control al fumului și, mai ales, instalațiile sprinkler pot permite creșteri importante ale suprafețelor admise. Din acest motiv, open space-ul trebuie gândit încă din primele faze ale proiectului împreună cu soluția de securitate la incendiu, nu doar după criterii de arhitectură, amenajare sau eficiență comercială.